Banksy în Bucureşti?

Aflat încă în stadiul de pionierat în România, curentul graffiti câştigă teren pe zi ce trece. Din păcate, această creştere este, pentru moment una eminamente cantitativă şi caracteristică oraşelor mari. Speranţa grafferilor autohtoni constă însuşi în faptul că popularizarea acestui gen de artă stradală va aduce cu sine şi un progres calitativ în ceea ce priveşte forma şi conţinutul acestor mesaje.

Un exemplu fericit din acest punct de vedere este această operă semnată de Emil Periculosu, a.k.a. Lepră din zona Crângaşi-Regie a capitalei, care nu intră în nici unul din stilurile artiştilor cunoscuţi pe plan autohton. Prea puţin narcisist pentru a fi opera unui elev al şcolii Erps şi prea zgârcit cromatic pentru a fi atribuit UCB, se poate presupune doar că este vorba de un nou artist ce aduce o revitalizare peisajului graffiti din Bucureşti.

Ce se întâmplă însă dacă inscripţia nu este, de fapt, o semnătură? În acest caz, o supoziţie decentă ar fi aceea că Banksy a ajuns, în sfârşit, în România. Poate nu în persoană, din moment ce nu avem de a face cu un stencil, ci în ceea ce priveşte conceptul. Puternica satiră din spatele grafului la adresa societăţii “consumeriste” redată într-o puternică formă conceptuală ne duce, evident, cu gândul la şcoala Blek le Rat, iar agresivitatea vizuală nu poate fi decât influenţată de stilul D*Face.

Neavând finalitatea concretă a publicităţii, dar având în spate acelaşi concept de dramatizare a unor idei, fenomenul graffiti a fost mereu unul care a împărţit lumea în două tabere. Pe de o parte, majoritatea consideră curentul ca fiind pur şi simplu o serie de mâzgăleli ce urâţesc peisajul din partea unor persoane fără căpătâi ce profanează sacrul reprezentat de esteticul arhitectural al unui oraş. De cealaltă parte sunt cei ce pot vedea în spatele vizualului o idee, un protest, un îndemn sau chiar o înfrumuseţare a mediului. Curentul graffiti reprezintă la urma urmei spiritul liber al omului obişnuit, capacitatea lui de a gândi peste anumite bariere şi dorinţa de a-şi exprima public o idee adaptându-şi mesajul la diversele elemente ale spaţiului urban.

Păi

O nouă executie neconventională de ordin spiritual

Un cunoscut profesor de la Masteratul de Publicitate si Reclamă (SNSPA), spunea că Biserica este cel mai longeviv si coerent brand creat vreodată, având numeroase puncte de contact cu target-ul, recurgând la multiple actiuni (de PR, BTL etc.), utilizând spatii neconventionale de expunere a mesajului, folosind tehnici proprii de fidelizare s.a.m.d. Păstrând aceeasi linie de interpretare, dacă extindem analiza la nivelul tuturor curentelor spirituale („piata”) si a formelor de manifestare a credintei, ne bucurăm să fim primii care anuntă marea veste: s-a descoperit o nouă executie!

Autorii nu ne sunt cunoscuti încă, iar executia nu poartă pecetea vreunui „brand” renumit. De aceea, ne permitem a presupune că este vorba despre o campanie de teasing. Asa cum a fost recenta si frumoasa campanie menită să promoveze un produs adjuvant pentru reglarea tranzitului intestinal („Tu cât timp pierzi zilnic la toaletă?”).

Conceptul la care s-a recurs nu este nou, însă forma de expunere este inovatoare. Din cele mai vechi timpuri, „Axis Mundi” (axa lumii, centrul pământului) este un simbol transcultural care exprimă legătura dintre cer(uri), pământ si Infern. El poate lua forma unui obiect al naturii (vezi Muntele Meru, Muntele Olimp, Muntele Fuji) sau este construit de om (cruci, turnuri, altare s.a.m.d.; vezi crucea răstignirii, Colosul din Rhodos). Potrivit lui Eliade, „Centrul Universului” poate fi consacrat ritual într-o infinitate de puncte geografice, fără ca autenticitatea vreunuia să dăuneze autenticitătii celorlalte. Timpurile moderne îsi regăsesc propriile expresii ale centrului lumii sau al anumitor zone (Turnul Eiffel, Coloana Infinitului), având sau nu valente religioase.

Executia anonimă, surprinsă de jurnalistul nostru (care posedă un uluitor har artistic) plasează axa lumii într-un spatiu sacru: în mijlocul gunoiului. Pământul, împodobit cu resturi menajere, este definit ca locul de unde a pornit Creatia. Între PET-uri de Burger, pungi de seminte si conserve de Paté Sibiu se află izvorul realitătii si, prin urmare, al energiei vietii.

Ca si în cazul altor campanii de teasing, atentia a fost atrasă si întrebările au fost ridicate. Ce urmează să spună autorii? „La ce se face reclamă?” În termeni embriologici, este gunoiul pe cale să devină noul „buric al pământului”? Dacă răspunsul este „Da”, asteptăm cu sufletul la gură „lansarea”, pentru a ne fi înfătisată identitatea acestor purtători ai spiritualitătii moderne.


Deci

Campanie socială pentru emo

Blugi strâmţi de culoare neagră, breton lung întins pe o parte a feţei, curele cu ţinte cu catarame, tenişi de pânză Converse, o geantă lungă tip poştaş. Cu siguranţă că fiecare dintre noi i-am văzut măcar odată, majoritatea îndepărtându-şi privirea în altă parte. Marginalizaţi de o mare parte din populaţie, emokids primesc o mână de ajutor pentru integrarea lor în societate. “O lamă pentru emo-ul din tine” este un mesaj outdoor ce s-a putut citi la începutul anului prin staţia de metrou Unirii şi a făcut parte dintr-o campanie socială ce a vizat obiectivul sus-menţionat. Să vedem însă ce stă în spatele campaniei din care face parte…

Campanie: Campanie socială pentru comunitatea emo
Client: LAME (Liga pentru Acceptarea Minorităţii Emo)
Agenţie: Punk Studios
Background client: ONG ce militează pentru drepturile unei categorii sociale ostracizate de opinia publică din cauza stilului şi concepţiei de viaţă diferite. Cu fervoare aproape religioasă, alte categorii sociale (punkerii şi metaliştii în special, dar şi puştii populari din licee) i-au hărţuit pe emo încă de la primii germeni ai curentului, iar anumite sinucideri mediatizate intens la vremea lor au erijat opinia publică într-o direcţie generală anti-emo. Mai nou, pentru a evita situaţii de proteste stradale precum au fost cele din Mexic din martie 2008, se încearcă implementarea unui program de introducere a acestora în societate nu prin schimbarea valorilor acestora, ci mai degrabă prin programe de informare a publicului larg asupra crezurilor, nevoilor şi năzuinţelor emo.
Obiectiv strategic: Schimbarea percepţiei publice asupra stilului de viaţă emo
Obiectiv de comunicare: Crearea unei empatii generale cu stilul de viaţă emo
Target: Tineri până în 26-27 de ani bine înrădăcinaţi într-un anumit curent muzical/vestimentar/filosofic ce respinge stilul de viaţă emo (practic oricare altul)
Tone of voice: Puternic, oarecum ofensiv (în ton cu targetul), dar calm şi argumentativ (în ton cu obiectivele)
Reason to believe: Sunt şi ei oameni ca tine.
Mesaj cheie: Şi tu ai putea fi emo, chiar fără să ştii.
Strategie: Cultura emo
Concept creativ: Elemente ale culturii emo la care oricine s-a gândit măcar odată
Detalii execuţionale: Insight-ul este că fiecare din noi şi-a zis măcar odată “băga-mi-aş piciorul în ea de viaţă”, gândind astfel, fără a-şi da seama, în termeni emo. OK… mesajul are de fapt alte conotaţii, dar Punk Studios au reuşit să convingă clientul că de fapt e vorba de altceva.
Medii de comunicare: Outdoor
Media coverage: Zone intens circulate (metrou), dar locuri oarecum ascunse, pentru a sublinia natura underground a curentului şi pentru a atrage privirile exclusiv ale celor din target.
Media timing: Până când cineva o să lipească un apţibild peste mesaj.
Buget: 39,5 RON = 3,3 ron markerul (ceva mai gros) + 2,2 ron cartela de metrou (chiar dacă e chestie de sistem) + 34 ron sticla de vodcă aferentă
Evaluare: Trendul numărului de suiciduri din următoarele luni

Având în vedere puternicele implicaţii ale campaniei în rândul interacţiunii dintre diversele curente, Mai cu Zvâc! a încercat să ia legătura cu un reprezentant al agenţiei Punk Studios pentru a-i lansa provocarea unui interviu. Cum nu am ştiut cum să procedăm, am luat urmele sticlelor goale de alcool din apropierea zonei în care a apărut outdoor-ul. Din păcate, odată găsit, project leader-ul agenţiei sus-amintite ne-a refuzat interviul pe motiv că este „un lucru de sistem”.

Păi

Yes we CAN ! We trash can.

Ghid de arheologie a consumului

Metodă de cercetare calitativă cu privire la obiceiurile de consum dintr-o gospodărie:
Se ia un cuplu tânăr, mândru posesor al unei pubele. Se alocă o echipă de cercetători entuziaşti si două luni pentru colectarea de informaţii. Se trag concluziile in funcţie de conţinutul variabil al neplăcutodorizatului obiect cercetat.

Aplicaţie:
Înarmaţi cu o mască de gaze şi o o şipcă desprinsă din gardul facultaţii, cercetătorii noştri au descins la domiciliul familiei Titel şi Maria Presupuneanu, mai exact la ieşirea din spate, unde se află amplasată, foarte potrivit, pubela de gunoi. După două luni de vizite în care s-a constatat o medie săptămânală de 20 cutii de bere şi 3 sticle de vin roşu din soiul Merlot (întotdeauna insoţite de un set de prezervative Durex), echipa noastră a fost surprinsă să observe dispariţia acestora. Misterioasa dispariţie a fost compensată de apariţia, nu mai puţin misterioasă, unor recipiente reciclate cu miros autentic de “Ţuica de ţară” disponibilă în piaţa George Coşbuc la un preţ derizoriu.

Judecând după numărul mare al acestor recipiente şi adaugând la acestea înlocuirea ambalajelor de cosmetice provenite de la “The Body Shop” cu ambalaje de săpun “Margareta” (1,60 Lei bucata), am tras concluzia că încă un român şi-a pierdut jobul respectat din multinaţională, pierzând totodată şi privilegiile oferite de casnicia bazată, bineinteles, pe iubire necondiţionată.

Al dumneavoastră,
Zefir Pseudodumitrescu